română

Etimologie

Din țâfnă.

Pronunție

  • AFI: /ʦɨfnʲ/


Verb


Conjugarea verbului
țâfni
Infinitiv a țâfni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
țâfnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să țâfnească
Participiu țâfnit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (pop.) a pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă.
  2. (v.intranz.) (despre animale) a sufla cu putere pe nări, a sforăi.


Traduceri

Anagrame

Referințe