pufni

română

Etimologie

Din puf + sufixul -ni.

Pronunție

• AFI: /puf'ni/

Verb

Conjugarea verbului pufni
Infinitiv	a pufni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pufnesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să pufnească
Participiu	pufnit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre ființe) a expira pe nări cu zgomot, scurt și sacadat (din cauza oboselii, a mâniei, a nemulțumirii).
2. (v.intranz.) (despre mașini) a da afară cu zgomot, scurt și sacadat, aburi, gaze, fum; (despre aburi, gaze, fum) a izbucni, a ieși cu zgomot.

Cuvinte derivate

• pufnet
• pufnire
• pufnitură

Expresii

• A pufni în (sau de) râs sau (tranz.) a-l pufni pe cineva râsul = a izbucni într-un râs brusc și zgomotos

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online