țarcă

română

Etimologie

Din maghiară szarka.

Pronunție

• AFI: /'ʦar.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului țarcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țarcă	țărci
Articulat	țarca	țărcile
Genitiv-Dativ	țărcii	țărcilor
Vocativ	țarcă	țărcilor

1. (ornit.) coțofană.
2. (fig.) (depr.) gură (considerată ca organ al vorbirii).
3. epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult.

Expresii

• A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost
• A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carat
• carta
• catar
• arcat

Referințe

• DEX '98 via DEX online