carat

română

Variante

• carată

Etimologie

Din franceză carat.

Pronunție

• AFI: /ka'rat/

Substantiv

Declinarea substantivului carat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carat	carate
Articulat	caratul	caratele
Genitiv-Dativ	caratului	caratelor
Vocativ	caratule	caratelor

1. indice pentru conținutul relativ în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24-a parte din masa totală.
2. unitate de măsură a greutății pietrelor prețioase, egală cu 0,2 grame.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carta
• catar
• arcat

Referințe

• DEX '98 via DEX online