țoapă

română

Etimologie

Din țop + sufixul -ă.

Pronunție

• AFI: /'ʦo̯a.pə/

Substantiv

Declinarea substantivului țoapă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țoapă	țoape
Articulat	țoapa	țoapele
Genitiv-Dativ	țoapei	țoapelor
Vocativ	țoapă	țoapelor

1. (fam.) persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan.

Cuvinte derivate

• țopenie
• țopică
• țopișoară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• poată

Referințe

• DEX '98 via DEX online