română

Etimologie

Din mitoc + sufixul -an.

Pronunție

  • AFI: /mi.to'kan/


Substantiv


Declinarea substantivului
mitocan
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mitocan mitocani
Articulat mitocanul mitocanii
Genitiv-Dativ mitocanului mitocanilor
Vocativ mitocanule mitocanilor
  1. om cu comportări grosolane, vulgare; bădăran, mojic.
  2. (înv.) locuitor de la periferia unui oraș.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe