Etimologie

Din maghiară badaró, badar („persoană care vorbește grosolan”), cu sufixul -an (DAR). Cuvântul maghiar s-a păstrat în Moldova ca nume de familie (Bădărău) și bădărău, s. n. (turtă de porumb cu brânză), termen de circulație restrânsă, care pare a se explica prin noțiunea intermediară de „amestecat” sau „compus” (Scriban).

Nu sunt probabile relațiile stabilite de Tiktin cu bade, și de Löbel cu turcă, persană bedran („licențios”). Nici derivare din romani bedoro („flăcău, fată”) nu pare sigură (Graur 123), bedoran („țăran”) (primul cuvânt pare derivat din maghiară și al doilea din română).

Pronunție

  • AFI: /bə.dəˈran/


Substantiv


Declinarea substantivului
bădăran
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bădăran bădărani
Articulat bădăranul bădăranii
Genitiv-Dativ bădăranului bădăranilor
Vocativ bădăranule bădăranilor
  1. persoană nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
bădăran
Singular Plural
Masculin bădăran bădărani
Feminin bădărană bădărane
Neutru bădăran bădărane
  1. nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic.


Traduceri

Anagrame

Referințe