Etimologie

Din a țocăi.

Pronunție

  • AFI: /ʦo.kə'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
țocăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țocăit țocăituri
Articulat țocăitul țocăiturile
Genitiv-Dativ țocăitului țocăiturilor
Vocativ țocăitule țocăiturilor
  1. (fam.) faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură.
  2. zgomot făcut de copii când sug.


Traduceri

Anagrame

Referințe