țocăi

română

Etimologie

Din țoc + sufixul -ăi.

Pronunție

• AFI: /ʦo.kə'i/

Verb

Conjugarea verbului țocăi
Infinitiv	a țocăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	țocăi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să țocăie
Participiu	țocăit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. refl. recipr.) (fam.) a (se) săruta (cu zgomot).
2. (v.intranz.) (despre copii) a mișca buzele prin somn ca și când ar suge.

Cuvinte derivate

• țocăit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ațico
• căițo
• cățio
• cotai
• ocăit

Referințe

• DEX '98 via DEX online