γομάρι
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă medie γομάρι(ο)ν (gomári(o)n) < forma diminutivă a lui γόμος (gómos, „sarcină, povară, greutate”) din greacă antică.
Pronunție
- AFI: /ɣo.'ma.ɾi/
Substantiv
γομάρι (gomári)
| Declinarea substantivului γομάρι | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | γομάρι | γομάρια |
| Genitiv | γομαριού | γομαριών |
| Acuzativ | γομάρι | γομάρια |
| Vocativ | γομάρι | γομάρια |
- (spec.) sarcină, povară, greutate
- (p.ext., zool.) asin, măgar
- (peior, fig.) nătărău, neghiob, nemernic
- Ρε γομάρια!
- (fig.) om încăpățânat
- Έπεσε πάνω μου ένα γομάρι.