română

Etimologie

Din netare (învechit „ (om) slab, neputincios” < ne- + tare) + sufixul -ău.

Pronunție

  • AFI: /nə.təˈrəw/


Substantiv


Declinarea substantivului
nătărău
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nătărău nătărăi
Articulat nătărăul nătărăii
Genitiv-Dativ nătărăului nătărăilor
Vocativ nătărăule nătărăilor
  1. om cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv

  1. cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng.


Traduceri

Anagrame

Referințe