nătărău

română

Etimologie

Din netare (învechit „ (om) slab, neputincios” < ne- + tare) + sufixul -ău.

Pronunție

• AFI: /nə.təˈrəw/

Substantiv

Declinarea substantivului nătărău
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nătărău	nătărăi
Articulat	nătărăul	nătărăii
Genitiv-Dativ	nătărăului	nătărăilor
Vocativ	nătărăule	nătărăilor

1. om cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng.

Cuvinte derivate

• nătăfleț
• nătăroaică
• nătărăie

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

1. cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atârnau

Referințe

• DEX '98 via DEX online