(русский)

Etimologie

Din proto-slavă. Înrudit cu poloneză komar, cehă komár, bosniacă komarac, sârbă комарац, bulgară și ucraineană комар.

Pronunție


Substantiv

комар (komár)

  1. (entom.) țânțar
  2. (gener.) varietate de insecte mici zburătoare care înțeapă
  3. (tehn.) perforator
  4. (tehn.) mașină de ștanțat


m. Singular Plural
Nominativ комар комары
Genitiv комара комаров
Dativ комару комарам
Acuzativ комара комаров
Instrumental комаром комарами
Prepozițional комаре комарах


Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Referințe