Kellner
(Deutsch)
Etimologie
Din germană medie de sus kelnære, care provine din gotică kelnere, kelenāri < inevitabil din latină cellenarius, din cellerarius, din cellarium („subsol, beci, pivniță, celar”). Confer și Keller.
Pronunție
- AFI: /ˈkɛlnɐ/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Kellner | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Kellner | die Kellner |
| Acuzativ | den Kellner | die Kellner |
| Dativ | dem Kellner | den Kellnern |
| Genitiv | des Kellners | der Kellner |
- chelner, ospătar
- Der Kellner hat heute aber viel zu tun.
- (înv.) chelar
- (înv.) stăpân, gospodar, căsar
- (înv.) curtean
- (înv.) copil de casă, paj
Sinonime
- 1: Ober, Servierer, (în Elveția) Serviceangestellter, (reg.) Aufwärter, (în Austria) Schani, (înv.) Garçon, (în Austria) Markör/Marqueur, (fam.) Abkocher, Bakschischer, Genussmittelspediteur, Kollege-kommt-gleich, Portionshandlanger, Prozentegeier, Prozenter, Schlaraffenleutnant, Schlepper, Schwenker, Seelentröster, Serviettenschwenker, Trinkgeldjäger
- 2: Kellermeister, Kellnermeister
- 3: Gutsverwalter, Wirtschafter
- 4: Hofkellner
- 5: Kellerjunge, Kellerknecht