(Deutsch)

Etimologie

Atestat în secolul al XVII-lea; din latină medie correspondens.

Pronunție

  • AFI: /kɔʀɛspɔnˈdɛnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
der Korrespondent
m. Singular Plural
Nominativ der Korrespondent die Korrespondenten
Acuzativ den Korrespondenten die Korrespondenten
Dativ dem Korrespondenten den Korrespondenten
Genitiv des Korrespondenten der Korrespondenten
  1. corespondent
  2. (înv.) cel care poartă corespondență cu cineva, corespondent

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe