Korrespondent
(Deutsch)
Etimologie
Atestat în secolul al XVII-lea; din latină medie correspondens.
Pronunție
- AFI: /kɔʀɛspɔnˈdɛnt/
Substantiv
Declinarea substantivului der Korrespondent | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | der Korrespondent | die Korrespondenten |
Acuzativ | den Korrespondenten | die Korrespondenten |
Dativ | dem Korrespondenten | den Korrespondenten |
Genitiv | des Korrespondenten | der Korrespondenten |
- corespondent
- (înv.) cel care poartă corespondență cu cineva, corespondent
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- ARD-Korrespondent
- Auslandskorrespondent
- Fremdsprachenkorrespondent
- ORF-Korrespondent
- ZDF-Korrespondent