corespondent

română

Etimologie

Din franceză correspondant.

Pronunție

• AFI: /ko.res.pon'dent/

Substantiv

Declinarea substantivului corespondent
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corespondent	corespondenți
Articulat	corespondentul	corespondenții
Genitiv-Dativ	corespondentului	corespondenților
Vocativ	corespondentule	corespondenților

1. persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică, trimițând spre publicare informații din locul unde se află.
2. persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare.
3. (rar) persoană cu care cineva este în corespondență.

Cuvinte derivate

• corespondentă

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului corespondent
	Singular	Plural
Masculin	corespondent	corespondenți
Feminin	corespondentă	corespondente
Neutru	corespondent	corespondente

Cuvinte compuse

• membru corespondent
• unghiuri corespondente

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online