Ungaria
Vezi și : Ungarìa |
Etimologie
Din latină medie Hungaria < Hungari, Ungari („maghiar, ungur”); h- inițial a apărut sub influența lui Hunni („huni”), cu care ungurii au fost confudați.
Numele ar putea veni inevitabil din limba turcă veche, în secolul VII, de la etnonimul onogur Onoq care se traduce prin „cele Zece săgeți”.
Pronunție
- AFI: /un'ga.ri.a/
Nume propriu
Declinarea substantivului Ungaria | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | Ungaria | invariabil |
Articulat | Ungaria | invariabil |
Genitiv-Dativ | Ungariei | invariabil |
Vocativ | - | invariabil |
- (geogr., defectiv de plural) stat situat în centrul Europei, în Câmpia Panonică și la poalele sudice ale Carpaților Occidentali Interiori, la o distanță egală de Oceanul Atlantic, Munții Ural, respectiv de Marea Mediterană și Marea Nordului. Nume oficial: Republica Ungară. Capitală: Budapesta. Limbă oficială: maghiară.
Sinonime
- (geogr.) Republica Ungară
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
- austro-ungar
- maghiar, maghiară
- maghiarism
- maghiariza
- maghiarizare
- maghiarizat
- ungar/ungur, ungară, unguroaică
- unguraș
- ungurean, ungureancă
- unguresc
- ungurește
- ungurime
- ungurism
Vezi și
vedeți și
Traduceri
țară
|
|
Referințe
Etimologie
Din latină medie Hungaria < Hungari, Ungari („maghiar, ungur”); h- inițial a apărut sub influența lui Hunni („huni”), cu care ungurii au fost confudați.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Nume propriu
Ungaria f.
- (geogr.) Ungaria