hun

română

Etimologie

Din franceză Huns < latină Hunni.

Pronunție

• AFI: /hun/

Substantiv

Declinarea substantivului hun
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hun	huni
Articulat	hunul	hunii
Genitiv-Dativ	hunului	hunilor
Vocativ	hunule	hunilor

1. persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. iV-V, a pătruns până în apusul Europei, trecând și prin țara noastră.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online