aține

română

Variante

• aținea

Etimologie

Din latină *attenere (= attinere).

Pronunție

• AFI: /a'ʦi.ne/

Verb

Conjugarea verbului aține
Infinitiv	a aține
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ațin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ație
Participiu	aținut
Conjugare	III

1. (v.refl. tranz.) a pândi trecerea cuiva (stând în calea lui).
2. (v.refl. tranz.) (rar) a se ține după cineva; a urmări.
3. (v.refl.) a fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• antei
• etnia

Referințe

• DEX '98 via DEX online