Etimologie

Din ablativ + absolut.

Pronunție

  • AFI: /a.bla'tiv ab.so'lut/


Cuvânt compus

ablativ absolut

  1. construcție sintactică specifică limbilor latină și greacă, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) și un participiu la cazul ablativ, având rol de propoziție circumstanțială.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe