caz

română

Etimologie

Din latină casus, franceză cas.

Pronunție

• AFI: /kaz/

Substantiv

Declinarea substantivului caz
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caz	cazuri
Articulat	cazul	cazurile
Genitiv-Dativ	cazului	cazurilor
Vocativ	cazule	cazurilor

1. împrejurare, circumstanță, situație.
2. întâmplare, eveniment; accident.

   Un caz banal.

3. (urmat de determinări) îmbolnăvire, boală.

   Două cazuri de scarlatină.

4. (gram.) categorie specifică numelui, prin care se exprimă raporturile logice dintre nume și diverse părți ale propoziției; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcțiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului.

Cuvinte compuse

• caz de conștiință

Expresii

• A admite cazul că... = a presupune că..
• A face caz de ceva = a acorda prea multă importanță unui lucru
• A face caz de cineva = a scoate în evidență în mod exagerat meritele cuiva

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online