absolvență
Vezi și : absolventă |
română
Etimologie
Din absolvent.
Pronunție
- AFI: /ab.sol'ven.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului absolvență | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | absolvență | absolvențe |
Articulat | absolvența | absolvențele |
Genitiv-Dativ | absolvenței | absolvențelor |
Vocativ | absolvențo | absolvențelor |
- terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online