absolvent

română

Etimologie

Din germană Absolvent < latină absolvens, absolventis.

Pronunție

• (asimilare) AFI: /ap.sol'vent/

Substantiv

Declinarea substantivului absolvent
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	absolvent	absolvenți
Articulat	absolventul	absolvenții
Genitiv-Dativ	absolventului	absolvenților
Vocativ	absolventule	absolvenților

1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.

Cuvinte derivate

• absolventă
• absolvență

Cuvinte apropiate

• absolvi
• absolvire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online