absolvi
Etimologie
Din latină absolvere. Confer germană absolvieren, franceză absoudre.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului absolvi | |
Infinitiv | a absolvi |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
absolvesc/absolv |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să absolvească/absolve |
Participiu | absolvit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ.
- a scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a ierta, a scuti
|