absolvire

română

Etimologie

Din a absolvi.

Pronunție

• (asimilare) AFI: /ap.solˈvi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului absolvire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	absolvire	absolviri
Articulat	absolvirea	absolvirile
Genitiv-Dativ	absolvirii	absolvirilor
Vocativ	absolvireo	absolvirilor

1. acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență.

Sinonime

• absolvență

Sinonime

• absolvent
• absolvență
• absolvi

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online