abstinent
română
Etimologie
Din franceză abstinent < latină abstinens, abstinentis.
Pronunție
- AFI: /ab.sti'nent/
Substantiv
| Declinarea substantivului abstinent | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | abstinent | abstinenți |
| Articulat | abstinentul | abstinenții |
| Genitiv-Dativ | abstinentului | abstinenților |
| Vocativ | abstinentule | abstinenților |
- persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online