abstinent

română

Etimologie

Din franceză abstinent < latină abstinens, abstinentis.

Pronunție

• AFI: /ab.sti'nent/

Substantiv

Declinarea substantivului abstinent
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abstinent	abstinenți
Articulat	abstinentul	abstinenții
Genitiv-Dativ	abstinentului	abstinenților
Vocativ	abstinentule	abstinenților

1. persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.

Cuvinte derivate

• abstinentă

Cuvinte apropiate

• abstinență

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online