satisfacere

română

Etimologie

Din satisface.

Pronunție

• AFI: /sa.tis'fa.ʧe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului satisfacere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	satisfacere	satisfaceri
Articulat	satisfacerea	satisfacerile
Genitiv-Dativ	satisfacerii	satisfacerilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a satisface și rezultatul ei.

Cuvinte derivate

• satisfacție
• satisfăcut

Traduceri

Traduceri