abstinență
 Vezi și : abstinentă
|
română
Etimologie
Din franceză abstinence < latină abstinentia.
Pronunție
- AFI: /ab.sti'nen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului abstinență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | abstinență | abstinențe |
| Articulat | abstinența | abstinențele |
| Genitiv-Dativ | abstinenței | abstinențelor |
| Vocativ | abstinențo | abstinențelor |
- faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.; abstențiune.
Sinonime
- (livr.) abstențiune, continență
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
abținere de la anumite băuturi, alimente etc.
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online