abstrage

română

Etimologie

Din franceză abstraire (după trage).

Pronunție

• AFI: /ab'stra.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului abstrage
Infinitiv	a abstrage
Indicativ prezent pers. 1 sg.	abstrag
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să abstragă
Participiu	abstras
Conjugare	III

1. (v.tranz.) (rar) a desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context.

Cuvinte derivate

• abstragere
• abstras

Cuvinte apropiate

• abstracție

Vezi și

• trage

Traduceri

a efectua o abstractizare

engleză: abstract (English)

franceză: abstraire (français)

Referințe

• DEX '98 via DEX online