abuz

română

Etimologie

Din franceză abus < latină abusus.

Pronunție

• AFI: /a'buz/

Substantiv

Declinarea substantivului abuz
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abuz	abuzuri
Articulat	abuzul	abuzurile
Genitiv-Dativ	abuzului	abuzurilor
Vocativ	'	'

1. (jur.) încălcare a legalității; (concr.) faptă ilegală.
2. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.

   Abuz de medicamente.

3. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

Sinonime

• 2: exces

Cuvinte compuse

• abuz de drept
• abuz de încredere
• abuz de putere

Cuvinte apropiate

• abuza
• abuzare
• abuzator
• abuziv

Locuțiuni

• (loc.adv.) Prin abuz = abuziv, exagerat.

Traduceri

încălcare a legalității

engleză: abuse (English) franceză: abus (français) m. germană: Missbrauch (Deutsch) m., Mißbrauch (Deutsch) m. greacă: κατάχρηση (Ελληνικά) (katáchrisi) f. italiană: abuso (italiano) m.

neerlandeză: misbruik (Nederlands) n. portugheză: abuso (português) m. rusă: злоупотребление (русский) (zloupotreblénije) n. spaniolă: abuso (español) m. suedeză: missbruk (svenska) n.

lipsă de măsură

engleză: abuse (English) franceză: abus (français) m. germană: Missbrauch (Deutsch) m., Mißbrauch (Deutsch) m. greacă: κατάχρηση (Ελληνικά) (katáchrisi) f. italiană: abuso (italiano) m.

neerlandeză: misbruik (Nederlands) n. portugheză: abuso (português) m. rusă: злоупотребление (русский) (zloupotreblénije) n. spaniolă: abuso (español) m. suedeză: missbruk (svenska) n.

Referințe

• DEX '98 via DEX online