abuz de încredere
Etimologie
Pronunție
- AFI: /aˈbuz de ɨnˈkre.de.re/
Cuvânt compus
- (jur.) înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online