Etimologie

Din abuz + de + încredere.

Pronunție

  • AFI: /aˈbuz de ɨnˈkre.de.re/


Cuvânt compus

abuz de încredere

  1. (jur.) înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare.


Traduceri

Referințe