accidențe

română

Etimologie

Din germană Akzidenz < latină accidentia.

Pronunție

• AFI: /ak.ʧi'den.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului accidență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	accidență	accidențe
Articulat	accidența	accidențele
Genitiv-Dativ	accidenței	accidențelor
Vocativ	accidențo	accidențelor

1. (la pl.) lucrări tipografice de tip special care folosesc în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă.

Cuvinte derivate

• accidențar

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online