ornament

Un ornament

română

Etimologie

Din franceză ornement sau italiană ornamento < latină ornamentum.

Pronunție

• AFI: /or.na'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului ornament
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ornament	ornamente
Articulat	ornamentul	ornamentele
Genitiv-Dativ	ornamentului	ornamentelor
Vocativ	'	'

1. detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseța; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziție și a-i reliefa semnificația.
2. (rar) distincție, însemn, decorație.
3. (muz.) notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător.

Sinonime

• 1: podoabă, decor, decorație, înfloritură

Cuvinte derivate

• ornamenta
• ornamental
• ornamentare
• ornamentat
• ornamentație, ornamentațiune
• ornamentică
• ornamentist, ornamentistă

Cuvinte apropiate

• orna

Locuțiuni

• (loc.adj.) De ornament = decorativ, ornamental.

Traduceri

element decorativ

armeană: զարդ (հայերեն) (zard) catalană: ornament (català) m. cehă: ornament (čeština), ozdoba (čeština) f. chineză: 装饰品 (中文) (zhangshipin) coreeană: 장신구 (한국어) engleză: ornament (English) esperanto: ornamaĵo (Esperanto) finlandeză: koriste (suomi), koriste-esine (suomi), ornamentti (suomi) franceză: ornement (français) m. galiciană: ornamento (galego) m. germană: Verzierung (Deutsch) f. greacă: διακόσμηση (Ελληνικά) (diakósmisi) f. hindi: आभूषण (हिन्दी), अलंकार (हिन्दी), जेवर (हिन्दी)

italiană: ornamento (italiano) m. japoneză: 装飾 (日本語) (soushoku) latină: ornamentum (Latina) n. macedoneană: украс (македонски) (úkras) m. maghiară: dísz (magyar), díszítés (magyar) neerlandeză: versiering (Nederlands) f. poloneză: ornament (polski) m. portugheză: ornamento (português) m., ornato (português) rusă: орнамент (русский) (ornament) m. spaniolă: ornamento (español) m. suedeză: ornament (svenska) n., prydnad (svenska) c., utsmyckning (svenska) c. telugu: ఆభరణము (తెలుగు) (AbharaNam), భూషణము (తెలుగు) (bhOshaNamu) turcă: süsleme (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină ornamentum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ornament m.

1. (gener.) ornament, podoabă

---

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie ornament, care provine din franceza veche ornement < latină ornamentum.

Pronunție

• AFI: /'ɔrnəmənt/
• AFI: /'ɔrnəˌmɛnt/
• AFI: /'ɔrnəˌmənt/

Substantiv

ornament, pl. ornaments

1. (gener.) ornament, podoabă

   Her hair ornament looked like a butterfly.

2. (spec.) ornament de Crăciun

   The angel ornament is always placed on the most beautiful branch.

3. (muz.) ornament

Sinonime

• 1-2: decoration

Cuvinte apropiate

• ornate
• ornamental
• ornamentation

Verb

Conjugarea verbului to ornament
Infinitiv	to ornament
Prezent simplu pers. 3 sg.	ornaments
Trecut simplu	ornamented
Participiu trecut	ornamented
Participiu prezent	ornamenting

1. a ornamenta, a orna, a înfrumuseța, a împodobi, a decora

   We will ornament the windows with trim to make the room seem brighter.

2. a adăuga

   The editor ornamented his plain writing, making it fancier but less clear.

Sinonime

• 1: decorate
• 2: add

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Inevitabil din latină ornamentum, confer engleză ornament, franceză ornement.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului ornament
n.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	ornament	ornamentet	ornament	ornamenten
Genitiv	ornaments	ornamentets	ornaments	ornamentens

1. (gener.) ornament, podoabă

Sinonime

• 1: utsirning, utsmyckning

Cuvinte derivate

• ornamental
• ornamentera
• ornamentik

Cuvinte compuse

• ornamentband

Referințe

• SAOB
• Wiktionary