acordaj

română

Etimologie

Din franceză accordage.

Pronunție

• AFI: /a.kor'daʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului acordaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	acordaj	acordaje
Articulat	acordajul	acordajele
Genitiv-Dativ	acordajului	acordajelor
Vocativ	'	'

1. (muz.) acordare a unui instrument muzical.

Sinonime

• (muz.) înstrunare

Cuvinte apropiate

• acord
• acorda
• acordabil
• acordabilitate
• acordant, acordantă
• acordare
• acordat
• acordator, acordătoare
• acordeon
• acordeonist, acordeonistă
• acordic
• acordică
• acordor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online