acorda

română

Etimologie

Din franceză accorder.

Pronunție

• AFI: /a.kor'da/

Verb

Conjugarea verbului acorda
Infinitiv	a acorda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	acord
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să acorde
Participiu	acordat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui.
2. (v.tranz.) a stabili acordul gramatical.

Sinonime

• 1: atribui, conferi, da, oferi

Antonime

• discorda

Cuvinte derivate

• acordare
• acordat
• reacorda

Cuvinte apropiate

• acord

Verb

Conjugarea verbului acorda
Infinitiv	a acorda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	acordez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să acordeze
Participiu	acordat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc.
2. (v.tranz.) a aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime.

Sinonime

• 1-2: (muz.) înstruna, regla

Antonime

• dezacorda

Cuvinte apropiate

• acordabil
• acordabilitate
• acordaj
• acordant, acordantă
• acordator, acordătoare
• acordeon
• acordeonist, acordeonistă
• acordică
• acordor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online