Etimologie

Din franceză accorder.

Pronunție

  • AFI: /a.kor'da/


Verb


Conjugarea verbului
acorda
Infinitiv a acorda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
acord
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să acorde
Participiu acordat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui.
  2. (v.tranz.) a stabili acordul gramatical.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
acorda
Infinitiv a acorda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
acordez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să acordeze
Participiu acordat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc.
  2. (v.tranz.) a aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe