acreditar

română

Etimologie

Din acredita + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /a.kre.di'tar/

Adjectiv

Declinarea adjectivului acreditar
	Singular	Plural
Masculin	acreditar	acreditari
Feminin	acreditară	acreditare
Neutru	acreditar	acreditare

1. (stat) în care este numit un diplomat.

Cuvinte derivate

• acredita

Traduceri

care este numit un diplomat

Referințe

• DEX online

---

catalană

(català)

Variante

• creditar

Etimologie

Din a- + crèdit („credit”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /a.kɾe.diˈta(ɾ)/
• (oriental) AFI: /ə.kɾə.diˈta/

Verb

acreditar

1. a acredita

Cuvinte derivate

• acreditable
• acreditació
• acreditador
• acreditament
• acreditatiu

Cuvinte apropiate

• crèdit

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină creditu.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

acreditar

1. a acredita
2. a crede

Sinonime

• 2: crer, ter fé

Cuvinte derivate

• crédito

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină creditu.

Pronunție

• AFI: /akreði'tar/

Verb

acreditar

1. a acredita