acredita

română

Etimologie

Din franceză accréditer.

Pronunție

• AFI: /a.kre.diˈta/

Verb

Conjugarea verbului acredita
Infinitiv	a acredita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	acreditez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să acrediteze
Participiu	acreditat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin.
2. (v.tranz.) (fin.) a crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv.
3. (v.tranz.) (rar) a face ca un fapt neconfirmat, o știre etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile.

Sinonime

• 1: împuternici
• 2: (fin.) credita
• 3: autoriza

Antonime

• discredita

Cuvinte derivate

• acreditant
• acreditar
• acreditare
• acreditat
• acreditor

Cuvinte apropiate

• acreditiv

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online