diplomat
Etimologie
Din franceză diplômé.
Pronunție
Adjectiv
Substantiv
Etimologie
Din franceză diplomate.
Substantiv
Declinarea substantivului diplomat | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | diplomat | diplomați |
Articulat | diplomatul | diplomații |
Genitiv-Dativ | diplomatului | diplomaților |
Vocativ | diplomatule | diplomaților |
- persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său.
- persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
Substantiv
Declinarea substantivului diplomat | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | diplomat | diplomate |
Articulat | diplomatul | diplomatele |
Genitiv-Dativ | diplomatului | diplomatelor |
Vocativ | diplomatule | diplomatelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online