diplomat

română

Etimologie

Din franceză diplômé.

Pronunție

• AFI: /di.plo'mat/

Adjectiv

Declinarea adjectivului diplomat
	Singular	Plural
Masculin	diplomat	diplomați
Feminin	diplomată	diplomate
Neutru	diplomat	diplomate

1. care a obținut o diplomă.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului diplomat
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diplomat	diplomați
Articulat	diplomatul	diplomații
Genitiv-Dativ	diplomatului	diplomaților
Vocativ	diplomatule	diplomaților

1. persoană care a obținut o diplomă.

Cuvinte derivate

• diplomată

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză diplomate.

Substantiv

Declinarea substantivului diplomat
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diplomat	diplomați
Articulat	diplomatul	diplomații
Genitiv-Dativ	diplomatului	diplomaților
Vocativ	diplomatule	diplomaților

1. persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său.
2. persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile).

Cuvinte derivate

• diplomată

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului diplomat
	Singular	Plural
Masculin	diplomat	diplomați
Feminin	diplomată	diplomate
Neutru	diplomat	diplomate

1. care este abil, subtil, șiret în relațiile sociale; care arată, trădează abilitate, subtilitate, șiretenie; diplomatic.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului diplomat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diplomat	diplomate
Articulat	diplomatul	diplomatele
Genitiv-Dativ	diplomatului	diplomatelor
Vocativ	diplomatule	diplomatelor

1. prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu rom peste care se adaugă frișcă și fructe zaharisite.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online