Etimologie

Din franceză positif < latină positivus.

Pronunție

  • AFI: /po.zi'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
pozitiv
Singular Plural
Masculin pozitiv pozitivi
Feminin pozitivă pozitive
Neutru pozitiv pozitive
  1. care se întemeiază pe experiență, pe fapte, pe realități; (p.ext.) care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur.
  2. care are o semnificație justa, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat.
    Experiență pozitivă.
  3. (despre oameni) realist, cu spirit practic.
  4. care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul plus (+).
    Număr pozitiv.
    Temperatură pozitivă.
  5. (despre sarcina electrică) de același fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obținută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav.
  6. prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest loc.
    Pol pozitiv.
  7. (despre analize medicale) care confirmă prezența în organism a unui anumit agent patogen.
  8. (log.; despre noțiuni, raționamente) care afirmă ceva.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe