afirmativ

română

Etimologie

Din franceză affirmatif < latină affirmativus.

Pronunție

• AFI: /a.fir.ma'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului afirmativ
	Singular	Plural
Masculin	afirmativ	afirmativi
Feminin	afirmativă	afirmative
Neutru	afirmativ	afirmative

1. (despre un enunț) care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație.

   Propoziție afirmativă.

Sinonime

• pozitiv

Antonime

• negativ

Cuvinte apropiate

• afirma

Expresii

• În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online