cocă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /'ko.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului cocă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cocă	invariabil
Articulat	coca	invariabil
Genitiv-Dativ	cocăi	invariabil
Vocativ	cocă	invariabil

1. aluat (pentru produse de panificație, de patiserie).
2. pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă și întrebuințată la lipit (hârtie); pap.

Expresii

• (fam.) A se face cocă = a se îmbăta foarte tare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză coque.

Substantiv

Declinarea substantivului cocă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cocă	coci
Articulat	coca	cocile
Genitiv-Dativ	cocii	cocilor
Vocativ	cocă	cocilor

1. structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereți periferici.
2. ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Creație infantilă. Confer sârbocroată koka, italiană cucco.

Substantiv

Declinarea substantivului cocă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cocă	invariabil
Articulat	coca	invariabil
Genitiv-Dativ	cocăi	invariabil
Vocativ	cocă	invariabil

1. (în graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) copil mic.

Cuvinte derivate

• cocuță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online