tihnă

română

Variante

• ticnă

Etimologie

Din a tihni (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /'tih.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului tihnă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tihnă	tihne
Articulat	tihna	tihnele
Genitiv-Dativ	tihnei	tihnelor
Vocativ	tihnă	tihnelor

1. liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, repaus.
2. (înv.) mulțumire, satisfacție.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înhaț

Referințe

• DEX '98 via DEX online