porunci
Variante
- (reg.) poronci
Etimologie
Pronunție
- AFI: /po.runˈʧi/
Verb
Conjugarea verbului porunci | |
Infinitiv | a porunci |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
poruncesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să poruncească |
Participiu | poruncit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai).
- Fă ce-ți poruncește el!
- (v.tranz.) a da comanda să se fabrice, să se confecționeze ceva.
- (v.tranz.) a cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție ceva pentru a fi folosit, consumat.
- (v.tranz.) (pop.) a trimite vorbă, a comunica, a transmite.
- (v.intranz.) a fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a ordona, a cere, a da ordin
Etimologie
Din poruncă.
Pronunție
- AFI: /poˈrunʧʲ/
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru poruncă.