Variante

Etimologie

Din slavă porąčiti, porąčą.

Pronunție

  • AFI: /po.runˈʧi/


Verb


Conjugarea verbului
porunci
Infinitiv a porunci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
poruncesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să poruncească
Participiu poruncit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai).
    Fă ce-ți poruncește el!
  2. (v.tranz.) a da comanda să se fabrice, să se confecționeze ceva.
  3. (v.tranz.) a cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție ceva pentru a fi folosit, consumat.
  4. (v.tranz.) (pop.) a trimite vorbă, a comunica, a transmite.
  5. (v.intranz.) a fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din poruncă.

Pronunție

  • AFI: /poˈrunʧʲ/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru poruncă.

Referințe