arbitra

română

Etimologie

Din franceză arbitrer.

Pronunție

• AFI: /ar.bi'tra/

Verb

Conjugarea verbului arbitra
Infinitiv	a arbitra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	arbitrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să arbitreze
Participiu	arbitrat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a soluționa un litigiu în calitate de arbitru.
2. (v.tranz.) a conduce desfășurarea unei competiții sportive.

Cuvinte derivate

• rearbitra

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brățări

Referințe

• DEX '98 via DEX online