Etimologie

Din latină medie arenda, intrat târziu, probabil în secolul XVIII, și pe mai multe căi în același timp. Confer rusă арeнда (arenda), poloneză arenda.

Pronunție

  • AFI: /a'ren.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
arendă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arendă arenzi
Articulat arenda arenzile
Genitiv-Dativ arenzii arenzilor
Vocativ arendă arenzilor
  1. cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat.
  2. sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe