arendă
română
Etimologie
Din latină medie arenda, intrat târziu, probabil în secolul XVIII, și pe mai multe căi în același timp. Confer rusă арeнда (arenda), poloneză arenda.
Pronunție
- AFI: /a'ren.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului arendă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | arendă | arenzi |
| Articulat | arenda | arenzile |
| Genitiv-Dativ | arenzii | arenzilor |
| Vocativ | arendă | arenzilor |
- cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat.
- sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online