română

Etimologie

Din armonie.

Pronunție

  • AFI: /ar.moˈni.a/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru armonie.





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină harmonĭa < greacă antică ἁρμονία (armonía).

Pronunție

  • AFI: /armo'nia/


Substantiv

armonia f., armonie pl.

  1. armonie, echilibru
  2. (muz.) acord, concordanță, armonie

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate

Referințe





occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină harmonĭa < greacă antică ἁρμονία (armonía).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

armonia f.

  1. armonie, echilibru
  2. (muz.) acord, concordanță, armonie