armură

română

Etimologie

Din franceză armure.

Pronunție

• AFI: /ar'mu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului armură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	armură	armuri
Articulat	armura	armurile
Genitiv-Dativ	armurii	armurilor
Vocativ	armură	armurilor

1. echipament metalic pentru protecția individuală a unui războinic din antichitate și din evul mediu.
2. mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură.
3. înveliș protector al unui cablu electric.
4. totalitatea semnelor de alterație așezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective; armătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online