arrogance
(English)
Etimologie
Din latină arrogantia
Pronunție
- AFI: /ˈærəgəns/
Substantiv
arrogance, (nenumărabil)
- aroganță
- His arrogance infuriated me.
Sinonime
- audacity, conceit, conceitedness, contemptuousness, disdain, disdainfulness, ego, egotism, haughtiness, hubris, imperiousness, insolence, loftiness, ostentation, pomposity, pompousness, presumption, pretension, pretentiousness, pride, self-love, smugness, superciliousness, swagger, vanity
Antonime
Cuvinte derivate
Referințe
(français)
Etimologie
Din latină arrogantia.
Pronunție
- AFI: /a.ʁɔ.ɡɑ̃s/
Substantiv
arrogance f., arrogances pl.
- aroganță
- …vous avez humilié l'orgueil de vos ennemis et de ceux de votre roi quand leur arrogance était à son comble. — (Walter Scott, Ivanhoé, 1820)