disdain

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche desdeignier.

Pronunție

• AFI: /dɪs'deɪn/

Substantiv

disdain, (nenumărabil)

1. desconsiderare, dispreț

   The cat viewed the cheap supermarket catfood with disdain and stalked away.

Sinonime

• aversion, arrogance, condescension, contempt, disregard, insolence, scorn

Antonime

• praise, respect

Cuvinte derivate

• disdainful
• disdainfully
• disdainfulness

Verb

Conjugarea verbului to disdain
Infinitiv	to disdain
Prezent simplu pers. 3 sg.	disdains
Trecut simplu	disdained
Participiu trecut	disdained
Participiu prezent	disdaining

1. a desconsidera, a disprețui
2. (înv.) a fi ofensat sau disprețuit

Sinonime

• 1: contemn

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary