asibilare

română

Etimologie

Din a (se) asibila.

Pronunție

• AFI: /a.si.bi'la.re/

Substantiv

Declinarea substantivului asibilare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	asibilare	asibilări
Articulat	asibilarea	asibilările
Genitiv-Dativ	asibilării	asibilărilor
Vocativ	asibilareo	asibilărilor

1. fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație.

Sinonime

• asibilație

Cuvinte apropiate

• asibila
• asibilat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online