asmuți

română

Variante

• asmuța

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil din latina populară ex*mucciāre.

Pronunție

• AFI: /as.mu'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului asmuți
Infinitiv	a asmuți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	asmut
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să asmută
Participiu	asmuțit
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a îndemna un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine.

   A asmuți câinii.

2. (fig.) a îndemna pe cineva la acțiuni violente.

Sinonime

1. ațâța, hărțui, întărâta, provoca, stârni, (pop.) sumuța, zădărî, (Mold. și Bucov.) hărăti

Cuvinte derivate

• asmuțire

Traduceri

a întărâta un câine

engleză: set on (English)

suedeză: busa på (svenska)

Referințe

• DEX online